vineri, 30 octombrie 2015

Greetings from Cluj

Stiu ca nu v-am mai scris de mult, dar am trecut printr-o perioada foarte incarcata cu multe suisuri si coborasuri si nu e ca nu am simtit nevoia sa scriu din nou, doar ca nu m-am simtit pregatita s-o fac.
Dupa cum am mai spus sau din postarile mele de pe instagram stiti ca sunt la Cluj de mai bine de-o luna si ca viata aici e super(macar din update-urile mele zilnice). Bine, bine, e greu fara parinti, familie si prieteni, dar e chiar misto sa fii intr-un oras nou si sa cunosti o multime de persoane noi in fiecare zi, sa te descoperi pe tine, ca persoana. Adesea ma gandesc si sunt recunoscatoare alor mei ca au avut posibilitatea financiara(si psihica) sa ma trimita aici, pentru ca drumul asta pe care abia am pornit e un drum al cunoasterii, si nu doar celei propriu zise, ci a cunoasterii si descoperirii mele, ca persoana, ca tanar.
Se spune ca unele drumuri sunt facute pentru a fi parcurse de unul singur, asa e si acesta pe care tocmai am pornit, si indiferent ca imi pun sufletul pe tava, recunosc ca incet incet ma intorc la setul meu de valori, demult stabilit care si-a pierdut din 'consistenta' in timp, dar care incet incet se reconstruieste, pentru ca asta e ceea ce am ales. Ma intorc la a fi eu.
Ce s-a mai intamplat intre timp si n-ati aflat? Pai sigur ati vazut pe social media ca mi-am luat inima in dinti si le-am facut alor mei o surpriza de mari proportii. Adica mi-am luat frumusel bilet de tren si am plecat acasa. Da, chiar asa cum suna.
De aproximativ 20 de ore sunt iar in Cluj si am simtit nevoia sa va scriu. Despre ce anume? In fond despre nimic, despre mine in general, pare sa capete noima, asa-i? 




With love, 
L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu